Vreti sa renuntati la stres, tensiune, durere, saracie, neimplinire?
Am inteles ca acest fapt e o chestiune de alegere.
Va chem sa iesiti din visul vostru de durere, sa va treziti la realitatea voastra de bucurie.. Alegerea este a voastra... starea de echilibru este interiorul fiecaruia.

Am intrat in viata printr-o pierdere. Alta decat locul cald si confortabil care era corpul celei care mi-a dat nastere. Am experimentat pierderea in diverse chipuri si forme. Poate singura ierdere pe car einca nu am experiemtat-o este cea a proprieie vieti ( desi am fost foarte aproape si acolo – doau diagnostice de cancer si un diagnostic d eboala cronica incurabila)
mi-am pierdut genitorii (cei care au contributi la apritia mea in acesta forma fizica aici pe pamant) , mi-am pierdut (emotiona) printii adoptivi, mi-am piedut onoarea, casnicia, cariera, afacerea, sanatatea de trei ori, mi-am pierdut emotional fiul..
toate acestea m-au sfasiat si mi-au rupt fiinta la momentul care au avut loc.
In acele moment eu uram viata si ma uram pe mine. Nu intelegeam ce se intampla, de ce tocmai mie, de ce sufar atat de mult, ce am facut pentru a primi atat suferinta..

Sincera sa fiu nu stiu exact care a fost momentul in care lucrurile s-au schimbat.
Imi amintesc de o zi, cu multi ani in urma, in care totul in jurul meu era cenusiu, greu, nesigur, fara speranta (“viata e grea”, “nimic nu merge”, “nu are rost”, “nu am bani”, “in romania totul e o mizerie”, etc). Totul se invartea in jurul acestor idei – prieteni, familie, cei cu care lucram... ma simteam intoxicata de acest “greu”, “nu”, etc... si am luat o foiae de hartie in care am trecut toate aceste opinii, judecati de valoare, critici, acuzatii, etc... si in partea dreapta am scris exact opusul lor. Ceea ce am simtit citind frazele din partea dreapta a paginii a fost extraordinar. Simteam ca ma ridic, ca-mi cresc atipi, ca radiez lumina, ca se lumineaza lumea in jurul meu. Si am decis: ACOLO vreau sa fiu si asa va arata viata mea din acest moment in tot ceea ce va urma. Mai usor, mai greu , mai cu poticneli am inceput sa fac actiunile care sa ma faca sa fiu ACOLO.